OSTEOPATIE
Ce trateaza Osteopatia?
Orice pierdere de mobilitate a articulatiilor, mușchilor, ligamentelor sau viscerelor poate provoca un dezechilibru al stării de sănătate. Manifestarile pot fi diferite, de la simpla contractură la durerea cronică, alterând oricum performanța sportivă.
Osteopatia: structura echilibrată + mobilitate corectă = funcție optimală
Prin acțiunea sa specifică asupra întregului corp, osteopatul recunoaște și tratează cauzele reale ale durerilor care limitează practica sportivă. Prin eficacitatea sa, amelioreaza potențialul și puterea musculară, supletea articulațiilor și capacitatea respiratorie. Tratamentul osteopatic permite, de asemenea, o mai bună concentrare înaintea întrecerii și o recuperare optimă după efort.
Copilul sportiv
Este indicată în mod special pentru a corecta consecintele căderilor și ale traumatismelor. În mod preventiv, sunt recomandate evaluări regulate pentru supravegherea copilului sportiv și a dezvoltarii sale fizice. Este bine ca pretendenii la o activitate sportivă intensă să fie monitorizați de osteopat. Conservarea echilibrului corpului le va permite să practice un sport în mod durabil.
Trebuie să consultati osteopatul D.O:
În mod preventiv: pentru a stabili un check-up, pentru a pregăti un concurs.
În mod curativ:
– pentru a reechilibra în mod precis axele articulare care au fost perturbate de șoc
– după fracturi, entorse, operații chirurgicale pentru o mai bună cicatrizare
– pentru ștergerea memoriei unor traumatisme vechi
Dar si în caz de:
– căderi fără traumatisme osoase, sau fără leziuni vizibile la radiografie
– dureri articulare diverse
– tenis elbow, talalgii, pubalgii, periartrite, epicondilite
– pierderea suflului la efort, blocaj intercostal
– sciatice, cruralgii, cervicalgii, dorsalgii, lombalgii
– dureri de cap, tulburari ale echilibrului, ameteli
– proasta recuperare între două întreceri
– stress, lipsa de concentrare, somn dificil
Prezența osteopatiei în lumea sportului
La cererea organizațiilor sportive (ïn Franța și în lume), osteopații intervin în cadrul unor manifestări sportive de renume: Turul Franței de Vela, Trofeul Clairefontaine, Evian Masters (golf), Cupa mondială de escaladă, Paris Nisa challange / VTT, Raid Trans Massif, Campionatul Mondial de Motomarina, Air France Rugby Seven, Raliul Monte Carlo, Finala Campionatului Francez de Tenis. O prezență importantă o au osteopatii în lumea fotbalului și a curselor de automobile.
Cum tratează Osteopatia?
Osteopatia, ca medicina holistică, neconventională, restabilește sănătatea prin restabilirea micromobilitatii fiziologice în zonele descoperite în urma diagnosticului osteopatic specific (DOS).
Separarea pe familii de tehnici ține cont de modalitatea lor de executie, o ședintă de osteopatie presupunând adesea un amestec al acestora. Predominanta unui tip de tehnici în cadrul unui tratament este rezultatul deciziei terapeutice luată de osteopat în urma diagnosticului osteopatic.
Tehnicile osteopatice urmăresc restabilirea unui echilibru global, fiecare tratament luand în considerare unitatea corpului uman și unicitatea sa în momentul tratamentului.
În funcție de gravitatea și de vechimea disfunctiilor osteopatice diagnosticate, este nevoie de una sau mai multe ședințe. Nu se lucrează sistematic în serii de sedinte, la fiecare ședință refăcându-se diagnosticul specific osteopatic.
Tehnici osteopatice funcționale
Tehnici musculo-articulare care necesită participarea activă a pacientului prin respirație și diferite contracții și relaxări musculare. Acestea se fac în sensul leziunii, cu sau fără pârghie. Au drept scop stimularea facultăților de autovindecare.
Tehnici osteopatice structurale
Cele mai cunoscute, intervin în caz de leziuni osteopatice sau pierderi de micromobilitate, mobilizând structura osoasa în limitele barierelor articulare fiziologice. Sunt tehnici cu amplitudine scăzută și velocitate crescută, cel mai adesea însotite de un poc caracteristic. Osteopatul respecta întotdeauna barierele fiziologice, scopul acestora fiind restabilirea tensiunilor periarticulare și repozitionarea de facto a articulațiilor.
Tehnici osteopatice craniene și cranio-sacrale
Au aparut în urma descoperirii Respiratiei Primare de catre W. Sutherland și a consecinței sale, Mișcarea Respiratorie Primară la nivelul oaselor craniene și a sacrului. Aceste tehnici sunt salutare la bebeluș, imediat după naștere. Se adresează tuturor suturilor craniene, endo sau exo craniene, eventual intrabucale sau periorbitare.
Printr-o cunoaștere profundà a anatomiei, a fiziologiei, a miscàrilor și ritmurilor sistemului craniosacral, se pot elibera blocajele și reda parțial sau total amplitudinea de mișcare a articulațiilor limitate în mobilitatea lor prin tehnici mecanice specifice.
Tehnici osteopatice viscerale
Raporturile dintre viscere sunt considerate asemeni unor articulatii. Viscerele prezintă o dinamică precisă, funcția lor depizând de mobilitatea lor fiziologică, de inervarea și vascularizarea lor corectă. Aceste tehnici tind să restabilească aceasta dinamică afectată de multiple cauze (pshihice, alimentare, posturale, traumatice, chirurgicale, etc.) Prin restabilirea dinamicii organului se previn aderențele, se reface drenajul veno-limfatic și se restabilieste funcția organului.
Tehnici osteopatice fasciale
Fasciile sunt locul unei mișcări perpetue, jucând un rol fundamental: structural, biomecanic, cardiac, respirator, circulator, în metabolismul grasimilor, în cicatrizare, defensiv, neurologic, în conducerea si emiterea mesajelor, în conducerea si fluctuatia L.C.R. Acestea constituie o matrice, o interfata de schimb cu mediul înconjurator. Tehnicile fasciale (directe, indirecte, semi-directe) tind să restabilească mobilitatea fasciașă, actionând în felul acesta la toate nivelurile corpului.
Alte tehnici
Pompaje, tractiuni axiale, tehnici musculare, tehnicile miotensive ale lui Mitchell, tehnici Ricoil, tehnici somato-emoționale ale lui Upledger. Numeroși osteopați creează, asemenea artizanilor de artă, tehnici sau sisteme de diagnostic și tratament în care sensibilitatea lor se îmbină cu forța fundamentală și evolutivă a osteopatiei. În Franța îi putem cita (fără a fi exhaustivi) pe: TRICOT Pierre, BARAL, BRIEND René, LAURENT François, PORAS Yves, ANDRIEUX Alain, GUILLAUME Patrick.
Tehnici osteopatice în apă
Apa susține corpul, decuplează mentalul, facilitează derularea fascială și curgerea respirației primare în corp.
Tehnici compatibile cu osteopatia
Osteopatia se îmbină armonios cu numeroase alte sisteme terapeutice holistice: Respirație conștientă și decodaj emotional (Rebirth), Remedii florale Bach-Presopunctură, acupunctură, homeopatie, kineziologie, posturologie etc.
Pe cine tratează osteopatia?
Femeia însărcinată
Tratamentul tulburarilor functionale din timpul sarcinii
Mecanice: dureri coccigiene, vertebrale, sciatice
Digestive: greata, varsaturi, aciditate gastrica, digestie dificila
Uro-ginecologice: infectii urinare, micoze, senzatii de greutate
Obstetricale: prezentari distocice ale fatului (sezut, transversala), contractii sau spasme uterine.
Toate aceste disfunctii pot fi tratate si ameliorate prin sedinte de osteopatie regulate în timpul sarcinii.
Confortul sarcinii
Urmarirea osteopatica a sarcinii constituie pentru viitoarea mama si copil siguranta unei sarcini armonioase si realizarea unei stari de confort atât de necesare: gestiunea stresului, ameliorarea functiilor respiratorii, o buna relatie mama-copil, ameliorarea tulburarilor circulatorii.
Osteopatia permite o mai buna adaptare a organismului la modificarile tensiunilor tisulare si la depresia abdominala legate de sarcina.
Pregatirea pentru nastere
Sechelele traumatice ale bazinului pot perturba derularea corecta a nasterii. Prin tehnici specifice, osteopatul asigura mobilitatea bazinului si a axei vertebrale dereglate în special de caderi pe coccis, fracturi ale bazinului, accidente de masina, diferite cicatrice (epiziotomie, apendicita, cezariana), cicatrice de anestezie peridurala dureroase.
Osteopatia, tehnica tisulara manuala, blânda, nu comporta nici un pericol pentru mama si fat. Osteopatul se integreaza în echipa de dispensarizare: moasa, ginecolog, obstetrician.
Interventia de predilectie în sfera ginecologica
Numeroase tehnici interne sau externe sunt folosite pentru a echilibra micul bazin la femeie, dar si la barbat.
Consecintele interventiilor chirurgicale, ale epiziotomiei, dificultatile de procreere, incontinenta în general sau postpartum, ptoza organelor, problemele de prostata sau vezica pentru barbati pot fi ameliorate sau înlaturate prin osteopatie.
Nou-născutul și copilul mic
Fiecare nastere ar trebui urmata de un examen osteopatic atent
Nasterea in sine poate fi unul dintre primele traumatisme pentru copil. Prelungita sau precipitata, aceasta poate perturba functionarea normala a structurilor craniene. O nasterea dificila poate influenta mobilitatea suturilor craniene, cu consecinte imediate sau tardive.
Adeseori copiii se nasc cu capul putin deformat, ascutit, cu un ochi mai închis, cu o ureche mai dezlipita sau mai avansata, cu nasul un pic strivit. Parintilor li se spune ca isi vor reveni de la sine. In aparenta da, dar echilibrul cranian este afectat, interventia osteopatului fiind necesara.
Când trebuie consultat nou-nascutul
Nasterea a avut loc cu anestezie peridurala, travaliu prea lung (mai mult de opt ore) sau prea scurt (mai putin de doua ore), în caz de sarcina gemelara, prezentatie distocica tip sezut, frontala sau bregmatica.
S-a intervenit prin tractiune brutala a copilului, cordon ombilical în jurul gâtului, în caz de prematuritate.
S-a creat o presiune abdominala importanta pentru expulzia copilului, dupa utilizarea forcepsului sau ventuzei, cezariana, în caz de suferinta fetala, reanimare.
Diametrul craniului copilului creste cu 6cm în primele trei luni de viata extrauterina, în urmatoarele noua luni crescând cu înca 6 cm.
O interventie cât mai precoce este esentiala.
Invatati sa va observati copilul. Trebuie sa stiti când sa consultati un osteopat DO
Copilul se cambreaza pe spate când este luat în brate sau când i se da sânul.
Copilul este crispat cu bratele întinse sau are mâinile rigide.
Tresare la cel mai mic zgomot.
Este aton si îsi tine cu greutate capul.
Plânge tot timpul, doarme foarte putin, regurgiteaza, nu digera si este agitat dupa supt, suge greu sau îi trebuie mult timp, parul din spatele capului se macina în mod asimetric, a cazut de pe masa de înfasat (chiar daca nu sunt semne pe radiografia de craniu).
Are o pozitie asimetrica a coapselor sau a picioarelor, pune mereu un brat catre spate, întoarce mereu capul în aceasi directie si doarme mereu pe aceasi parte, strabism, face otite si bronsite în mod repetitiv, are respiratia zgomotoasa.
Restabilirea armoniei
Un examen foarte blând al diferitelor mobilitati fiziologice (craniu, sacru, abdomen) va detecta cu usurinta disfunctiile minore care se afla la originea acestor probleme. Mâinile experte si atente ale unui osteopat îi vor permite copilului sa-si înceapa fara probleme drumul in viata.
Copilul mare și adolescentul
Terapie si ajutor pentru toata copilaria
La vârsta la care copilul învata sa mearga, diferitele cazaturi, chiar si anodine, pot produce diferite disfunctii: somn perturbat, afectiuni ORL, excitatie, furie, enervare, digestie perturbata, constipatie, deviatia coloanei vertebrale, picioare sau genunchi deformate etc.
Osteopatia este una dintre cele mai adaptate terapii pentru corectarea sechelelor diferitelor traumatisme.
Perioada scolara
Copilul care a fost observat la scoala ca nestând locului, visator, care nu se concentreaza, dislexic. va gasi un ajutor sigur în tratamentul osteopatic. Acest tratament îi va permite sa se destinda, sa se concentreze mai bine si sa fie mai atent. Copiii sunt foarte receptivi si sensibili la confortul adus de tratament. Cu cât tratamentul va fi mai precoce, cu atât mai repede vor fi depasite dificultatile scolare.
Coloana vertebrala
Tulburarile de statica la copil (scolioze, lordoze, cifoze) sunt semnul unei proaste adaptatari ale corpului. Cauzele de origine viscerala, traumatica sau craniana vor fi determinate printr-un diagnostic osteopatic specific. Este necesara uneori colaborarea cu alte terapii
Ortodontia
Aparatele dentare sunt frecvent folosite de copiii de toate varstele. Multi ortodontisti colaboreaza cu osteopatii pentru reusita tratamentului si pentru confortul copilului. Aparatele ortodontice se sprijina pe structurile craniului pentru a face pârghie asupra mandibulei si a dintilor. Aceste constrângeri pot provoca: dureri de cap, de spate, ameteli, tulburari vizuale, dificultati de concentrare, modificarea starii psihice. O urmarire osteopatica regulata în decursul îngrijirilor dentare amelioreaza aceste probleme, controland adaptarea craniului si a corpului.
Adultul și vârstnicul
Printre sechelele tardive ale unui accident de masina pot fi nevralgii, sciatalgii, lombalgii, dureri de cap, insomnii, dureri eratice, miastenie. Chiar daca nici o leziune nu a fost vizibila la radiografie, chiar daca traumatismul de whiplash injury a fost moderat, unda de soc ramâne inscrisa în corpul accidentatului provocandu-i tulburari si dureri.
Ce se întâmpla în timpul unui accident ?
Soferul si pasagerul sunt mentinuti de centura de siguranta care trece peste torax la nivelul sternului si fixeaza oasele bazinului, iliacele, pe scaun. In timpul socului, presiuni importante se vor exercita asupra acestor zone. Capul pleaca cu violenta înainte, antrenând în miscarea sa toata coloana vertebrala si sacrul. Corpul este supus în felul acesta unei importante forte de inertie care îi depaseste capacitatile de absorbtie. Anumite structuri se vor afla astfel în conflict, provocând simptome si dureri (uneori cu întârziere).
Craniul si bazinul sunt legate din punct de vedere anatomic
Dura mater tapiseaza interiorul cutiei craniene si se prelungeste ca un tub în interiorul coloanei vertebrale, atasându-se în jurul orificiilor de emergenta ale nervilor cranieni si în special la nivelul coccisului. Din cauza acestui raport anatomic particular, un soc la nivelul sacrului poate produce disfunctii craniene. De asemenea, un soc la cap poate provoca dureri lombare.
Legatura craniu coloana vertebrala-sacru si coccis, prin intermediul sistemului meningeal, constituie specificul muncii osteopatului.
Trebuie sa consultati un osteopat D.O
Dupa orice tip de accident, chiar si în absenta unor semne radiologice obiective. Frica, emotia sunt suficiente pentru a o bloca respiratia, a jena functionarea diafragmei toracice si a antrena compensatii dureroase.
In toate cazurile de traumatism cranian cu sau fara pierdere de constienta (consultarea prealabila într-un serviciu specializat este indispensabila).
In toate cazurile de dureri vertebrale, cervicale, dorsale sau lombare.
In cazul pierderii memoriei, de tulburari de vedere, de auz, de olfactie, insomnii, ameteli.
Pentru contuzii si sechele de fracturi.
In toate cazurile în care presiunea centurii de siguranta sau a volanului a putut provoca: jena sau dureri respiratorii, blocarea respiratiei, senzatii de angoasa, de opresie, dureri la nivelul sternului, oboseala, diminuarea tonusului, stare depresiva.
Osteopatul, printr-o palpare fina, descopera cauza din cauza.
Sportivii de performață
Lumea animala (cai, pisici, caini)
Osteopatia este aplicata astazi din ce în ce mai mult în tratamentul cailor (osteopatie echina), al câinilor si pisicilor, existând scoli specializate si numeroase lucrari în domeniu.
Osteopatia Cranio-Sacrală
W.G. Sutherland
Fondatorul conceptului de Miscare Respiratorie Primara (MRP) si de miscare cranio-sacralà este W.G. Sutherland (1873 – 1954). Originar din Middle Westul american, acesta începe prin a deveni ucenic într-o tipografie, apoi jurnalist. Asa, aude vorbindu-se în 1897 de Osteopatie. Povestile i se par atât de contradictorii încât decide sà meargà la Colegiul de la Kirskville pentru a se làmuri singur. Este deosebit de impresionat de ceea ce vede – de numàrul de pacienti care vin din toate pàrtile si de rezultatele obtinute – si decide sà devinà osteopat. Isi începe formarea în 1898 si primeste diploma din chiar mâinile lui Still în 1900.
Nastrusnica idee
In cursul studiilor sale, plimbându-se pe culoarele scolii din Kirskville si observând un craniu dezarticulat a avut o intuitie care îi va modifica viata:
« Anatomia zonei temporale, este aidoma branhiilor de peste, este facuta sa respire ( felul în care sunt îmbinate oasele craniului par sà îndice existenta unei miscàri) ». Va numi aceastà intuitie « Ideea nebunà ».
Intr-adevar, regiunea scuamei temporale sugereaza o mobilitate articulara construita pentru un mecanism repirator. Este momentul declansator al unei perioade de studiu detaliat al craniului, pe care l-a întreprins în mod paradoxal, pentru a-si dovedi ca ideea care îl obseda era falsa si ca oasele craniene sunt sudate asa cum îl învatasera cartile de anatomie.
Intrigat, aprofundeaza cercetarile studiindu-si pacientii. Progresiv îsi face o idee despre miscarea fiecarui os cranian si despre cea a ansamblului.
Pentru a-l întelege mai bine si a-l experimenta, a folosit o cascà din piele pe care si-a fabricat-o singur si care comprima la alegere diferitele parti ale craniului împiedicându-le astfel mobilitatea. Astfel constatà cà atunci când miscarea este redusa la nivelul capului imediat are loc o repercursiune la nivelul sacrului. Aceasta demonstreaza faptul ca miscarea craniana se trasmite prin intermediul coloanei vertebrale bazinului si membrelor inferioare (dar si invers).
Sutherland devine constient de faptul ca un os a carui mobilitate este diminuata produce atât stari de depresie, de anxietate, semne de psihoza, tulburari de memorie si somn, dar si disfunctii în tot restul corpului si în special la nivelul organelor digestive.
In momentul în care casca era data la o parte, oasele îsi reluau locul si îsi recapatau miscarea normala, iar simptomele dispareau încetul cu încetul.
Sutherland defineste miscàrile « normale » ale sistemului craniosacral, anumite tipuri de leziuni si miscàrile asociate, precum si tehnici de manipulare corectiva
Dupa douàzeci de ani de cercetari, a trebuit sa accepte o evidenta: toate suprafetele articulare indicau existenta unui mecanism precis care permite oaselor craniene o miscare cu o amplitudine foarte mica.
La putin timp dupa aceste experiente Sutherland stabileste conceptul cranian în osteopatie si publicà în 1939 o scurtà monografie « The Cranial Bowl ».
Osteopatia cranianà se bazeazà pe recunoasterea unei mobilitàti microscopice perceptibile manual la nivelul întregii structuri vii dar cu o aplicabilitate terapeuticà majorà al nivel cranian.
Sutherland pune accentul pe utilizarea terapeuticà a puterii intene a sistemului viu si nu pe aplicarea unei forte externe:
« permiteti functiei vitale interne sà-si manifeste puterea fàrà de gres mai degrabà decât sà aplicati o fortà oarbà venità din afarà ».
Asadar mecanismul cranio sacral este animat din interior de o respiratie celularà care antreneazà o fluctuatie de lichid (« Suflul de viata ») repercutatà de un sistem membranos de tensiune reciprocà (MTR). Aceastà fortà motorie interioarà pàtrunde toate tesuturile si toate organele si le impune pulsul sàu ritmic: miscarea respiratorie primarà (MRP).
Conceptul cranian, dupa un parcurs îndelungat, este integrat si predat în conceptul global al osteopatiei din anul 1940.
Rollin Becker (1910-1996)
Il întâlneste pe W.G. Sutherland în 1948, practicà împreunà cu el si mentine viu învàtàmântul sàu dupà moartea acestuia.
Marea sa contributie este:
“Existà celule peste tot, lichide peste tot, membrane peste tot. Si toate aceste elemente au cu sigurantà proprietàti similare: o unitate globalà de functionare.”
Alti mari continuatori ai operei lui Sutherland în SUA sunt John Harakal, Edna Lay, Jim Jealous, Herbert Miller, Robert Fuhlford, osteopati D.O. si membri sau presedinti ai “American Cranial Academy – ACA”.
Dar si Harold Magoun, Viola Frymann si Thomas Schooley, osteopati D.O. care au venit succesiv în Anglia si Franta pentru a prezenta conceptul de osteopatie cranianà încà din 1964.
In 1970 John Upledger D.O. predà pentru prima data terapia craniosacralà unor elevi neosteopati.
In Franta, acest model este promovat în prezent de Renè Briend D.O.
Toate aceste lucràri si cercetari fac astazi posibil ca terapia craniosacralà si modelul biodinamic sà poatà constitui o terapie de sine stàtàtoare.
Sistemul cranio-sacral este un fluid
Sistemul craniosacral este compus din oasele craniului, din coloana vertebralà, sacru, meningele craniene (duramater, arahnoida, piamater, falx cerebri, tentorium cerebelli, falx cerebelli) si rahidiene, din lichidul cefalorahidian (LCR) si din diferitele structuri de productie, absorbtie si stocare ale LCR-ului, precum si din sistemul ventricular cranian. Sistemul craniosacral protejeaza sistemul nervos central de eventualele socuri sau rani si are o functie de transport de informatii si nutrimente. Sistemul craniosacral este în relatie de influentà reciprocà cu alte sisteme: sistemul nervos, muscular, osos, fascial, hormonal, limfatic, sanguin, respirator
Miscarea ritmica a craniului si a sacrului pe care o simtea W.G.Sutherland, aceastà miscare a sistemului nervos si fluctuatie a lichidului cefalorahidian în sistemul membranos al creierului si al coloanei vertebrale sunt provocate de Respiratia Primara (notiune dezvoltatà de osteopatie biodinamicà). O miscare uniforma ca un val se deplaseazà în interiorul sistemului craniosacral, transmitându-se scheletului, fasciilor si lichidelor, precum si ansamblului organismului.Ansamblul acestor miscari este numit mecanismul respirator primar (MRP).
In realitate aceste ritmuri sunt mult mai complexe si nu pot fi abordate în detaliu aici.
Capacitatea organismului si a diferitelor structuri pentru a exprima aceasta miscare este un factor determinant al stàrii de sànàtate a corpului. Un terapeut experimentat poate sà simtà prin palpare restrictiile sau blocajele în structurile sistemului craniosacral, ale fasciilor dar si în structurile înconjuràtoare cum sunt muschii, viscerele sau articulatiile. Aceste blocaje sau restrictii de mobilitate pot avea diferite cauze: lovituri, accidente, operatii, boli sau compresii si traumatisme ante sau postnatale. De asemenea pot avea cauze psihosomatice, emotionale sau datorate stresului.
Printr-o cunoastere profundà a anatomiei, a fiziologiei, a miscàrilor si ritmurilor sistemului craniosacral, putem elibera blocajele, reda partial sau total amplitudinea de miscare a articulatiilor limitate în mobilitatea lor prin tehnici mecanice. Acest fel de a lucra l-am putea califica drept biomecanic. Acesta se concentreazà asupra unui simptom, asupra originii sale structurale sau mecanice si vine cu o tehnicà adaptatà pentru a-l ameliora sau îndepàrta.
Modelul biodinamic
Modelul biodinamic este fundamentat de ultimii 6 ani de practicà din viata lui W.G. Sutherland. Intr-adevàr, munca sa dupà 50 de ani de exersare a osteopatiei a devenit din ce în ce mai subtilà. Acesta constata uneori, pe când se concentra sà simtà miscàrile si ritmurile pacientilor sài, cà acestia se autoreglau înainte de a mai avea timp sà aplice tehnica corectoare propriu zisà. Intrigat, manipula din ce în ce mai putin din exterior si încerca sà asculte si sà urmeze o fortà fiziologicà internà pe care o numi « Suflul de viatà » si pe care o desemnà ca fiind forta care organizeazà vindecarea. In legàturà cu aceasta Sutherland spunea: « Aveti încredere în inteligenta fiziologiei interne a corpului si nu aplicati o fortà oarbà din exterior ».
Acesta este principiul fundamental al modelului biodinamic. Terapeutul va evita sà se focalizeze asupra simtomului si nu-l va corecta din exterior, si se va concentra pe starea de sànàtate.
Conceptul de sànàtate în osteopatie
Sànàtatea este prezentà inalterata în interiorul nostru, boala situîndu-se doar la periferie. Reluarea contactului cu sànàtatea din centru îi va permite corpului sà se vindece si la periferie. Pentru a putea permite acestei forte fiziologice interne, Suflul de viata, sà reorganizeze sistemul, terapeutul va adopta o atitudine interioara particularà.
Acesta va fi prezent în propriul sàu corp, va deveni constient de propria sa linie medianà si de spatiul din jurul sàu. Va intra în contact fizic cu pacientul, cu o anumità atentie si intentie, cu respect pentru a càuta spatiul de care persoana are nevoie. Este atent sà nu transgreseze limitele fizice si psihologice ale pacientului.
Este posibil sa stabilim dacà aceste distante fizice si psihologice sunt corecte prin aprecierea stàrii de activare a sistemului nervos autonom. Atunci când terepeutul se aflà la o distantà corectà, activarea sistemului nervos autonom diminueazà foarte mult si urmeazà o relaxare profundà. Plecând de la aceastà relaxare, este posibil sà percepem si sà urmàm miscàrile si ritmurile interne ale corpului, pentru ca apoi sà punem în contact perturbàrile si « Suflul de viatà ». Terapeutul nu reparà, ci este un martor care lasà si permite ca vindecarea sà aibà loc din interior înspre exterior, conform schemei unice a pacientului respectiv.
Câmpurile de aplicare
Câmpurile de aplicare sunt numeroase deoarece osteopatia biodinamicà (terapia craniosacralà) este foarte blândà si poate fi aplicatà oricàrei persoane, de la noul nàscut la persoane foarte în vârstà, aceasta chiar si în cazuri critice sau de dureri acute. Este ideala în recuperarea neuromotorie postraumatica sau postchirurgicala, în urgentele functionale sau în reanimare, precum si în cazul copiilor prematuri incubati sau nu.
Aplicatia sa se referà la tot sistemul osteoarticular, boli ale sistemului sangvin si respirator. Este deosebit de indicatà în bolile sistemului nervos sau hormonal si eficace în cazul migrenelor, ale tulburàrilor de somn si stàrilor de epuizare. Afectiuni mai delicate cum ar fi fibromialgia, boli neurologice sau ale sistemului nervos vegetativ pot fi de asemenea abordate. Este eficace în problemele de concentrare sau de hiperactivitate la copii (ADHD sau TDAH).Datorita blândetii sale, aceasta ramura a osteopatiei este deosebit de indicata pentru noii nascuti. W.G. Sutherland vorbea de ramurile îndoite ale copacului care în cazul copiilor trebuie îndreptate cât mai devreme pentru ca arborele sà poatà creste drept.
Este doar un început, pentru ca abia acum putem vorbi despre lucrurile esentiale:
Dialogul tisular
Linia ancestrala
Recentraj energetic
Regresie constienta
Eliberarea fluxurilor
Matricea de lumina
Constiinte si sisteme de constiinta
Experienta si mijloacele constiintei
Recuperare (sport)
Orice pierdere de mobilitate a articulatiilor, muschilor, ligamentelor sau viscerelor poate provoca un dezechilibru al starii de sanatate. Manifestarile pot fi diferite, de la simpla contractura la durerea cronica, alterând oricum performanta sportiva.
Osteopatia : structura echilibrata + mobilitate corecta = functie optimala
Prin actiunea sa specifica asupra întregului corp, osteopatul recunoaste si trateaza cauzele reale ale durerilor care limiteaza practica sportiva. Prin eficacitatea sa, amelioreaza potentialul si puterea musculara, supletea articulatiilor si capacitatea respiratorie. Tratamentul osteopatic permite, de asemenea, o mai buna concentrare înaintea întrecerii si o recuperare optima dupa efort.
Prezenta osteopatiei în lumea sportului
La cererea organizatiilor sportive (ïn Franta si în lume), osteopatii intervin în cadrul unor manifestari sportive de renume: Turul Frantei de Vela, Trofeul Clairefontaine, Evian Masters (golf), Cupa mondiala de escalada, Paris Nisa challange / VTT, Raid Trans Massif, Campionatul Mondial de Motomarina, Air France Rugby Seven, Raliul Monte Carlo, Finala Campionatului Francez de Tenis. O prezenta importanta o au osteopatii în lumea fotbalului si a curselor de automobile.
Copilul sportiv
Este indicata in mod special pentru a corecta consecintele caderilor si ale traumatismelor. In mod preventiv, sunt recomandate de evaluari regulate pentru supravegherea copilului sportiv si a dezvoltarii sale fizice. Este bine ca pretendentii la o activitate sportiva intensa sa fie monitorizati de osteopat. Conservarea echilibrului corpului le va permite sa practice un sport în mod durabil.
Trebuie sa consultati osteopatul D.O
In mod preventiv: pentru a stabili un check-up, pentru a pregati un concurs.
In mod curativ:
– pentru a reechilibra în mod precis axele articulare care au fost perturbate de soc
– dupa fracturi, entorse, operatii chirurgicale pentru o mai buna cicatrizare
– pentru stergerea memoriei unor traumatisme vechi
Dar si în caz de:
– caderi fara traumatisme osoase, sau fara leziuni vizibile la radiografie
– dureri articulare diverse
– tenis elbow, talalgii, pubalgii, periartrite, epicondilite
– pierderea suflului la efort, blocaj intercostal
– sciatice, cruralgii, cervicalgii, dorsalgii, lombalgii
– dureri de cap, tulburari ale echilibrului, ameteli
– proasta recuperare între doua întreceri
– stress, lipsa de concentrare, somn dificil
Osteopatia de urgență
OSTEOPATIA restabileste micromobilitatea tisulara.
Este vorba de un ritm profund al corpului, pe care osteopatul il percepe cu mainile, maini antrenate in urma unor studii de patru pana la sase ani. Libertatea acestor micromiscari tisulare profunde garanteaza homeostazia generala a corpului. Deseurile sunt eliminate, tesuturile isi primesc metabolitii, inervatia se desfasoara pe trasee libere, lipsite de conflict. Astfel, libertatea micromobilitatii tisulare garanteaza vitalitatea (forta si viteza) capacitatii de regenerare a corpului.
Asadar, este esentiala indepartarea tuturor restrictiilor provocate de evenimentul traumatic la nivelul tesuturilor. Dupa efectuarea diagnosticului medical de catre medicul de la urgente/SMURD si indepartarea oricarei suspiciuni de hemoragie interna, fractura, infarct, AVC etc, indiferent de starea de constienta, osteopatul intervine pentru a relansa ritmul tisular profund, amintit anterior. Unitatea cranio-sacrala si libertatea ei functionala sunt esentiale in termeni de functionalitate. Zonele cele mai importante nu sunt nici centrul nici periferia, ci portiunile de trecere intre una si cealalta: zona dintre cilindrii toracici si axa mediastinala sau coloanele muschilor psoas iliac si lombarele, de exemplu. La fel de importanta este masa abdomino-pelviana si libertatea de miscare a organelor interne, peritoneului si planseului pelvian.
Corpul, astfel echilibrat, in care fluidele circula liber, are O CAPACITATE DE RECUPERARE DE PANA LA DOUA ORI MAI RAPIDA decat in mod normal.
Osteopatie se integreaza, astfel, in mod organic, in cadrul oricarui serviciu de urgenta, reanimare (ATI). In acest sens este in proiect organizarea Serviciului de Urgenta Functionala in Osteopatie (SUFO) si predarea unui modul de Tehnici de Urgenta functionale in Osteopatie (TUFO), in cadrul Scolii de Osteopatie OsteoRe.
Pe scurt, mentionam cateva tehnici osteopatice pentru interventiile de urgenta:
* Degajarea sacrului si a celor doua sacro-iliace
* Decompresia articulatiilor coxo-femurale
* Degajarea spasmului muscular al iliacului
* Degajarea fosei iliace interne
* Degajarea compresiei L5-S1
* Echilibrarea coloanei lombare
* Echilibarea cupolelor diafragmatice
* Echilibrarea celor patru diafragme
* Degajarea peritoneului parietal posterior, a cilindrilor toracici
* Degajarea axei centrale cranio-sacrale
Principiile Osteopatiei
1. Unitatea functionala a corpului uman
Fiinta umana este un TOT. Aceasta formeaza o UNITATE completa, biologica, emotionala, spirituala (materie, energie, constiinta). Corpul uman este conceput pentru a functiona corect in TOTALITATEA sa. O perturbare intr-o zona determinata a corpului se poate manifesta in oricare zona situata pe lantul lezional. Orice accident intr-o zona oarecare a corpului va avea o repercusiune asupra intregului.
2. Autoaparare, autoreglare si autovindecare
Corpul are in el insusi mijloacele de a depasi boala atat timp cat relatia “structura-functiune” este respectata, boala nefiind decat o etapa de vindecare-reglare prin care organismul se reechilibreaza. Principiile lui Hipocrate trebuie respectate intocmai. Corpul poseda propriile sale modele de aparare si propriile sale sisteme de alarma. Imunitatea ocupa un loc central in programele de restabilire a echilibrului.
3. Interdependenta structura-functie si functie-structura
Functia depinde de structura. Orice perturbare a unei articulatii, de exemplu, se repercuteaza asupra functionarii ei: limitarea miscarii, durere etc. Functia depinde de structura: integritatea structurala, libertatea de ritm si de miscare musculo-scheletica garanteaza armonia de functionare a sistemelor nervos si circulator. Structura depinde de functie: orice imobilizare prelungita a unei articulatii duce la fibroza articulara. Fasciile sunt considerate, de catre dr. A. T. Still, parintele osteopatiei, un element fundamental, restrictiile de mobilitate la acest nivel fiind la originea a numeroase perturbari functionale.